Cartea Inimă de cerneală ( InkHeart ) a Corneliei Funke este un roman al realismului magic. Povestea are loc în lumea reală, dar magia apare în dezvoltarea personajului. Meggie Folchart locuiește cu tatăl ei, Mo, un specialist care repară cărți pentru a-și câștiga existența. Într-o noapte, sunt vizitați de Dustfinger. Acest străin misterios îl îndeamnă pe Mo să părăsească mica lor fermă și să meargă la moșia lui Elinor, mătușa străbună a lui Meggie.
Pe drum, Dustfinger și Mo dezvăluie că fug de un om rău, pe nume Capricorn. El dorește un obiect pe care Mo îl ascunde și, de asemenea, să beneficieze de un talent pe care îl are, despre care Meggie nu știe nimic.
Books have to be heavy because the whole world’s inside them.
Cornelia Funke, Inkheart
Când ajung la moșie, Meggie este încântată să găsească o multitudine de cărți. Dustfinger îi trădează, aranjând ca acoliții cu haina neagră ai lui Capricorn să-l răpească pe Mo. Din păcate pentru Capricorn, încercarea este doar parțial reușită, deoarece nu a găsit și obiectul pe care și-l dorește atât de mult – o copie a cărții numită Inimă de cerneală .
Pentru că Elinor a păstrat cartea în custodia ei, planurile malefice ale lui Capricorn sunt amânate. Dustfinger se întoarce pentru a le convinge pe Meggie și Elinor că ar trebui să călătorească la poalele Italiei pentru a-l salva pe Mo. Există un sat ascuns acolo unde el spune că se pot confrunta cu Capricorn pentru a-l recupera pe Mo.
Meggie și Elinor încearcă să se strecoare în sat, dar sunt prinșe și adușe la Capricorn. Capricornul arde toate exemplarele cărții, Inimă de cerneală, păstrând doar unul pentru el. În timp ce Mo, Elinor și Meggie sunt închiși împreună, Mo își dezvăluie talentul secret. Atunci când citește o carte, poate evoca personajele și obiectele, din carte, în realitate. Asta nu este tot – ori de câte ori ceva este citit și adus în viața reală, altceva din lumea reală trebuie sa intre în carte.
Câteva teme din cartea „Inimă de cerneală”
- Situația nefericită a lui Dustfinger
- Trădarea
- Abilitățile lui Mo si Meggie
Una dintre temele romanului este situația dificilă în care este Dustfinger
Dustfinger este un cascador care înghite foc, și care suferă pentru că dorințele lui se duc foarte multe direcții. Nu numai că vrea să se întoarcă în propria sa lume în carte, dar se simte singur și izolat într-o lume modernă. Cu toate acestea, află de la Mo că soarta lui nu este una bună, așa că refuză să citească pentru a afla ce se întâmplă cu el. Vrea să revină la poveste și, în același timp, nu o face. Aceast du-te vino combinat cu lașitatea sa, îl lasă pe Dustfinger susceptibil dorințelelor altora, cum ar fi cele ale Capricornului, ceea ce îl face să-și trădeze prietenii, în repetate rânduri.
Trădarea lui Dustfinger
Dustfinger îi trădează pe Mo și Meggie, conducându-i pe acoliții lui Capricorn la moșia lui Elinor și îi ademenește departe de siguranța moșiei, astfel încât Mo să poată fi răpit. Apoi le trădează pe Meggie și Elinor, convingându-le să-l salveze pe Mo, doar pentru a duce cartea Inimă de cerneală în mâinile Capricornului. Capricornul îl trădează pe Dustfinger arzând cărțile, iar apoi Mo îl trădează pe Dustfinger lui Fenoglio.
Abilitățile lui Mo și Meggie
A treia temă importantă din cartea Inimă de cerneală se concentrează pe capacitatea lui Mo și Meggie de a evoca sau de a manifesta personaje și obiecte din literatură. Consecințele acestei abilități sunt multe; personajele scoase din carte sunt confuze, li se face dor de casă și sunt foarte supărate. Mo și Meggie se simt vinovate pentru consecințele acțiunilor lor, atât pentru personajele pe care le scot din cărți, cât și pentru cele pe care le trimit în ficțiune.
