Cartea When The Body Says No – „Când corpul spune nu. Costul stresului ascuns” de Gabor Mate te va ajuta să devii mai sănătos, învățându-ți adevărul din spatele conexiunii minte-corp, dezvăluind modul în care starea ta mentală îți afectează de fapt condiția fizică și cum le poți îmbunătăți pe ambele.
The research literature has identified three factors that universally lead to stress: uncertainty, the lack of information and the loss of control.
Dr. Gabor Maté
Imaginează-ți că ai un prieten care te-a sunat și a spus că suferă atât de groaznic, încât nu a putut să se ridice din pat. Reacția ta ar fi să-i spui că este slab și că trebuie sa treacă peste asta? Probabil că nu. Probabil l-ai duce să fie internat.
Acum imaginează-ți că tu ai fost cel care suferea de dureri paralizante. Ai răspunde prin a o ignora, a o reprima sau chiar preocupându-te cu problemele altora? Uneori, când simțim durere, fie că este fizică sau emoțională, alegem pur și simplu să rămânem tari în fața ei. Poate părea că funcționează temporar, dar reprimarea durerii ne pune în pericol sănătatea.
Când negăm că avem o problemă și nu o rezolvăm, adesea așteptăm până este prea târziu. În „Când corpul spune nu. Costul stresului ascuns” de Dr. Gabor Mate, el descoperă conexiunile ascunse dintre sănătatea noastră mintală și boala fizică.
Uneori ne imaginăm mințile și corpurile noastre ca entități total diferite, când, în realitate, ele sunt profund conectate. Stresurile mentale care nu sunt abordate se pot manifesta de fapt ca o boală fizică, motiv pentru care este atât de important ca lumea medicală să exploreze această conexiune fascinantă.
Idei principale în cartea „Când corpul spune nu”
- Când ești stresat, fiecare sistem din corpul tău intră în alertă, ca răspuns la o amenințare percepută.
- Corpul tău se atacă singur atunci când ești copleșit.
- Gândirea negativă te poate ajuta să învingi stresul.
Stresul apare atunci când corpul tău percepe o amenințare și afectează fiecare sistem din corpul tău.
Mulți dintre noi experimentăm stres dintr-o multitudine de motive. Cu toții avem același sistem de procesare de bază, dar ceea ce reprezintă un factor de stres pentru cineva diferă de la om la om. De exemplu, pierderea unui loc de muncă poate fi o situație extrem de stresantă pentru o persoană care trăiește de la un salariu la altul, dar pentru o persoană cu o sumă mare în contul de economii, poate că nu este atât de rău. Cu toate acestea, la sfârșitul zilei, cele mai multe tipuri de stres sunt rezultatul unei amenințări percepute la adresa supraviețuirii noastre într-un fel sau altul.
Efectele stresului sunt resimțite în multe părți ale corpului, dintre care de unele s-ar putea să nu fii conștient. Principalele locuri pe care le afectează sunt hormonii, sistemul imunitar și sistemul digestiv. Când percepeți o amenințare iminentă, o serie de hormoni stimulează eliberarea cortizolului, hormonul stresului.
Cortizolul acționează aproape asupra fiecărui sistem din corpul dumneavoastră. Îți face inima să bată mai repede, duce sângele din organe către mușchi și îți suprimă sistemul imunitar. Toate acestea sunt pentru a te asigura că reacționezi mai bine la amenințare. Este un sistem util în amenințările reale, pe termen scurt. Dar dacă ai cortizol în mod cronic, acesta poate distruge țesutul, poate deteriora inima și îți poate crește tensiunea arterială.
Un studiu care examinează efectele stresului cronic asupra celulelor sistemului imunitar, numite celule „natural killer”, a constatat că cei care se confruntă cu stres cronic au suprimat semnificativ numărul acestora. Acestea au capacitatea esențială de a distruge celulele maligne, cum ar fi cancerul. În plus, vindecarea rănilor la o persoană stresată cronic a durat, în medie, cu nouă zile mai mult decât grupul de control.
Când ești copleșit, corpul tău începe să se atace singur.
Sistemul nostru imunitar trebuie să fie menținut la un anumit echilibru și este ușor ca lucrurile să meargă prost dacă acest echilibru nu există. Stresul poate determina sistemul imunitar să înceapă să dăuneze țesuturilor pe care ar trebui să le apere. Acest lucru poate duce de fapt la diagnosticarea bolilor autoimune în unele cazuri. Bolile autoimune apar atunci când sistemul imunitar atacă în mod greșit organismul și dăunează țesutului conjunctiv, articulațiilor și organelor.
Există multe lucruri care pot provoca autoimunitate, dar un lucru în comun cu mulți bolnavi de tulburări autoimune este că se luptă cu teama de respingere. Au tendința de a-și reprima propriile nevoi și de a pune pe alții pe primul loc. Stresul acestei represiuni emoționale are ca rezultat probleme ale sistemului imunitar, care începe să se chinuie să știe ce celule să atace și pe care să lase în pace.
Într-un studiu, oamenii de știință au analizat rudele sănătoase ale femeilor care au avut artrită reumatoidă. 14 din 46 au fost testate pozitiv pentru anticorpi RA. Acest grup a obținut scoruri mult mai mari decât participanții negativi la anticorpi RA pe scale psihologice care arată nivelul de inhibiție a furiei și îngrijorarea cu privire la acceptabilitatea comportamentelor sociale. Acest lucru a sugerat că reprimarea emoțională a dus la reactivitate imună la aceste femei.
Puteți învinge stresul cu gânduri negative.
După ce ai aflat cât de dăunător este stresul, s-ar putea să te întrebi ce poți face în privința lui. Mate ne învață că putem depăși stresul prin gândire negativă. Când era îngrijitor paliativ, autorul a dat peste mulți oameni care nu înțelegeau de ce tocmai ei au făcut cancer. O persoană s-a întrebat de ce s-ar putea întâmpla asta când a fost întotdeauna atât de pozitiv și nu a avut niciodată în gânduri pesimiste.
Adevărul este că a fi pozitiv tot timpul, de fapt, nu este foarte sănătos pentru tine. Emoțiile pozitive măresc bunăstarea, dar a fi constant pozitiv se poate transforma într-un mecanism de adaptare dăunător. Când îți ignori emoțiile negative, stresul crește și știm că acest lucru te face mai predispus la boli.
Așa că, în schimb, este în regulă să te combați uneori cu gânduri negative. Nu trebuie să fim în mod constant pesimiști, dar este sănătos să îmbrățișăm toată realitatea, inclusiv partea rea a ei. Acest lucru ne ajută să găsim o modalitate de a remedia ceea ce este greșit, mai degrabă decât să-l ignorăm.
Un studiu a constatat că pacienții cu melanom care aveau tendința de a suprima emoțiile aveau o probabilitate mai mare de recidivă și deces. Pe de altă parte, un alt studiu a constatat că cei care s-au resemnat cu boala lor și au avut dificultate în a face față ei, au avut de fapt o probabilitate mai mică de recidivă. Mulți dintre noi reacționăm la boală negând-o sau minimizând-o. Dar știința arată că a fi „dur” nu este ceea ce avem nevoie.
