20000 de leghe sub mări – Jules Verne

Cartea 20000 de leghe sub mări începe prin a descrie un „monstru” care terorizează mai multe nave din întreaga lume. Povestea continuă apoi cu profesorul francez Pierre M. Aronnax care merge la New York pentru a-și împărtăși părerile despre această creatură. El crede că acest „monstru” este cu adevărat un narval gigantic. Înainte ca profesorul și asistența sa, Conseil, să plece în Franța, primesc o scrisoare de la căpitanul navei, Abraham Lincoln, în care îl întrebă dacă ar vrea să vâneze această „fiară”, care terorizează marea. Profesorul acceptă și se îndreaptă spre portul din New York pentru a porni în această vânătoare.

Odată ajuns pe navă, profesorul își dă seama că faimosul harponier canadian Ned Land pleacă și el în această călătorie. La câteva zile de la începutul căutării, membrii echipajului devin neliniștiți după ce nu au descoperit nimic, și se gândesc la revoltă. Căpitanul vasului sugerează un compromis: dacă nu găsesc fiara, până în zorii zilei următoare se vor întoarce la New York. Ziua trece și nu monstrul nu se arată, iar căpitanul, onorându-și cuvântul, direcționează nava în sensul opus.

If there were no thunder, men would have little fear of lightning.

Jules Verne, Twenty Thousand Leagues Under the Sea

După ceva timp, echipajul observă o masă masivă și întunecată care se mișcă foarte repede în jurul navei. Ei presupun că este fiara și încearcă să fugă de ea. Acest lucru se dovedește inutil pentru că nava a fost aruncată în aer de jeturile de apă provenite de la fiară. Profesorul se trezește la ceva timp după ce nava a fost doborâtă, pentru a fi întâmpinat de asistentul său, Conseil, care îl ajută să rămână la suprafața apei. După ce înoată un timp, îl găsesc pe Ned pe o plută de evacuare strigându-le numele. Ei discută despre ceea ce s-a întâmplat, dar nu ajung să termine, deoarece sunt capturați de pirați.

După ce trec aproximativ 1-2 zile văzând doar persoana care le aduce mâncare, căpitanul vasului alege să vorbească, într-un final, cu prizonierii săi. El se prezintă, într-un mod foarte elegant, ca fiind căpitanul Nemo, comandantul navei Nautilus. Căpitanul și prizonierii au o scurtă discuție în care aceștia susțin că, deși sunt prizonieri de război, sunt și ființe umane, și ar trebui tratați ca atare.

Nature’s creative power is far beyond man’s instinct of destruction.

Jules Verne, Twenty Thousand Leagues Under the Sea

După aceea pleacă în aventuri pe care nici măcar nu și le-au imaginat. Merg la petreceri de vânătoare subacvatică, în costumele „de scuba-diving” de la acea vreme , iar pădurea subacvatică și viața de mare sunt descrise într-un mod magic. Aproape că mă puteam imagina acolo. Mai apoi, călătoresc prin lume vizitând repere celebre, cimitire de nave și insule exotice.

Totul se termină atunci când ajung la polul sud și sunt prinși sub un strat gros de gheață pe care nu îl pot mișca. Reușesc să-l mute, după o zi, însă echipajul și prizonierii sunt epuizați. Ned se gândește să evadeze, însă căpitanul își pierde cumpătul, fiind deja foarte tensionat. Prizonierii descoperă o fregată în apropierea lor, iar Ned, Conseil și profesorul decid să profite de ocazie cât de repede pot. Cartea se termină cu un citat al profesorului: „Ce este departe și extrem de adânc, cine poate afla?”

Imaginația lui Jules Verne este cea care îi deosebește romanele de restul scriitorilor. De la calamari giganți până la orașul pierdut Atlantida, Jules Verne a avut un dar, un dar care a revoluționat modul de gândire al oamenilor. Nu doar în viața de zi cu zi, ci și în imaginație. Temele exprimate în 20000 de leghe sub mări evidențiază unicitatea lui Jules Verne și talentul lui de a scrie romane științifico-fantastice. Aceste teme pun bazele viitoarelor romane inovatoare din anii 1900.